Una dintre întrebări mi s-a părut ciudată și am cântărit răspunsul prin prisma logicii matematice, am trecut pe urmă la o abordare filozofică, ca să decid, apoteotic, pe baza instinctului. Întrebarea era: ”Iți dorești să vizitezi o peșteră și decizi să o explorezi de la un capăt la altul, făcând un tur complet al ei. Cum ai prefera să fie peștera respectivă?” iar răspunsurile, sunt:
”1. Să aibă o intrare îngustă, însă o ieșire largă și cuprinzătoare.
2. Să aibă același spațiu la intrare și la ieșire.
3. Să aibă o intrare largă și cuprinzătoare, însă o ieșire îngustă.”
Pentru cineva care suferă de claustrofobie, o astfel de întrebare, cu răspunsuri propuse, nu face decât să accentueze fobia. Mă vedeam în faţa unei peșteri, cu o intrare prin care trebuie să pătrund în patru labe, gata să mă sufoc de teama că n-am să mai revin la poziția verticală, căutând cu înfrigurare ieșirea largă și cuprinzătoare. Cu o problemă similară am constatat că m-aș putea confrunta în situația propusă la punctul 3, adică după ce mă plimb prin peștera largă și cuprinzătoare la intrare, iată-mă, forțându-mă, tot în patru labe, să ies cât mai repede, înainte de a mi se opri inima de spaimă, prin ieșirea îngustă. Am trecut la cea de-a doua propunere: același spațiu la intrare și la ieșire. Aici am folosit logica matematică, nu de alta dar eram gata-gata să aleg acest răspuns care, fie vorba între noi, ca să divulg secretul, ar fi fost răspunsul cel mai cuminte. Dar matematic vorbind, același spațiu la intrare și la ieșire nu înseamnă neaparat larg și cuprinzător. Deci, logic, șansele să fie largă sau îngustă erau fifty-fifty. Atunci, decât să mă târăsc de la intrare, până la ieșire, prefer să aleg alt răspuns. Și am ales, abdicând de la logică, să mă târăsc la început, ca apoi, la ieșire să nu mai am grija aceasta. Interpretarea testului, la acest răspuns, este ”Nu cunoști ce înseamnă cumpătarea și nici simțul măsurii atunci când cheltui bani. Pentru tine sunt un mijloc de a-ți procura lucrurile de care ai nevoie și la care visezi. Ai tendința de a cheltui mai mulți bani decât căștigi.” M-am necăjit când am văzut c-am dat-o în bară și că răspunsul de la punctul 2 ar fi fost mai aproape de ceea ce cred eu despre mine, dar pe urmă, fără să accept că tot ce se spune acolo mi se potrivește, m-am gândit că așa e, pentru mine banii sunt doar un mijloc de a-mi procura lucrurile de care am nevoie. Nu i-am privit niciodată altfel, dar tot atât de adevărat e că nu m-am întins mai mult decât îmi permite plapuma. Cât de relative sunt încercările, testele la care suntem supuşi în viață, cât de mult depinde reacţia noastră, răspunsul nostru, de momentul la care suntem supuși la ele, de conjunctura în care ne aflăm, de vârsta pe care o avem. Într-un fel răspundem la o întrebare, la vârsta de 16 sau la 20 de ani, într-altfel la 40 sau 50 de ani și cu totul altfel la 70 sau 80 de ani. Până la urmă suntem de fiecare dată aceiași, doar puțin căte puțin schimbaţi, încercaţi, îmbunaţi, împăcaţi sau înneguraţi. Sau poate suntem mai sereni, mai emancipaţi sau mai entuziasmaţi.
