Răspund la o provocare ... și, cam atât. Nici nu știu despre ce-aș vrea să scriu, de unde și cum să-ncep, spre ce doresc să mă-ndrept, ce anume urmăresc?
Dar oare trebuie să urmăresc ceva, trebuie să mă îndrept spre ceva sau să ajung undeva?
Mă simt ca prostul care crede că dacă a pus mâna pe pix și are-n față o coală albă, generoasă, de hârtie, e scriitor, care crede că dacă a întins pânza pe șevalet și are pensulă și vopsele, e pictor.
Încă de la început am decis s-o iau ca pe-o joacă. De-a v-ați ascunselea. Și tocmai de aceea, am ales cântecul celor de la Taxi: Ești iubibilă!
Joaca-te, Simona!!! ::)))
RăspundețiȘtergereStii, Iorga avea o vorba: Vei fi cu atat mai fericit cu cat va trai mai mult in tine copilul ce ai fost! Asa ca, vorba lui Moni, joaca-te Simona, joaca-te!
RăspundețiȘtergere